De vei mai trece pe la mine,
Sa iti lasi gandul la intrare,
Doar corpul tau sincer mai are
Cuvant.
Indragostit prea tare...
In seara cand totul sopteste doar dor,
Ma uit la voi doi, dar el este actor,
Indiferent...dar te castiga usor.
Si plec.
Cu trei lacrimi din nor...
O ultima sansa se rupe-n trecut,
Un simplu suspin, stiind, te-am pierdut...
Tot ce-mi mai doresc e gresit, e demult...
Pe curand.
Putin spus, abatut...
Incepe sa ploua si strazile-s vii,
Te-ascunzi in cuvant, te caut, sa stii,
Sentimente raman in locuri pustii,
Si te cred.
A fi a nu fi...
O ultima lacrima pe care norii o plang...
Si simt ca dispar, si simt ca ma sting,
De ce nu vrea viata sa te ating?
Te vad.
Nu am putere sa strig...
Sunt galben,
Si mi-e albastru de tine,
Ma doare rosul din inima mea.
E albul,
Ce coboara la mine,
In visul iubirii ce duce la ea...
Violetul,
Ma inchide in suflet,
Caci sentimentele toate pe drum le-am pierdut.
Orange-ul,
Ce cu raze-mi arata,
Ca eu sunt si sensibil, dar mai mult abatut...
E negrul,
Ce ingheata cand raul,
Se-opreste sa curga pe poteca albastra.
Si nimeni,
N-o sa mai coloreze,
Vreun sentiment amagit din marea sihastra...
E verde,
Un fundal cunoscut,
Cand ploaia, doar vara, pe-amandoi lacrima.
Doar negrul,
Din ochii tai,
Mai schimba contrastul din viata mea...
Vroiam sa fiu iar langa tine
E oare rau, e oare bine...?
Vreau doar sa stii ceea ce simt
Si inca simt, ce crezi, te mint?
Vei spune iar ca ma prefac,
Dar nu stiu multe sa mai fac...
Sa patimesc ca nu te am,
Sa-ti scriu in fiecare an...?
Nu stiu ce-a fost dar stiu ce este,
A fost real, a fost poveste...?
Si stiu ca-n brate te-am tinut,
N-am vrut, dar oare te-am pierdut?
Acum ca totul a trecut...
Doar tu revii in mintea mea,
Si orice-as face n-as putea,
Sa uit de tine si ce-a fost,
Doar clipe-mi stau in adapost...
Multe-ntrebari fara raspuns,
E iar cu tine, sta ascuns...
Ce va mai fi, voi sti eu oare,
Acest raspuns la intrebare?
Doar tu! Atata vreau sa spun,
In lumea mea doar presupun,
Poate gresesc sau poate nu...
Ce e in jurul meu...?
Doar tu...
E doar o poezie inceputa mai de mult timp, si am reusit sa o termin...Stiu, e iarasi sadica, dar sper sa va placa! :D
Catre un vis ma-ndrept acum,
Un vis ce-i o minciuna,
E visul tau, caci stiu ca dormi,
Pe-un cer lipsit de luna...
Tin luna-n mana, nu-i pe cer,
Sunt stele cu petale,
Si suflu-n ea, sa o trimit,
Spre gandurile tale...
E un motiv, de nu ajung,
Ca sa te tin de mana,
Cum va mai fi, dar nu mai cred,
Pe-un cer lipsit de luna...
Luna-a cazut si nu-i pe cer,
Iar stelele se plimba,
Ea a murit unde-mi spuneam
Ca nimeni nu ma schimba...
Asa ca-n vis m-astern usor,
Dar mi-ai adus furtuna,
Nu mai ajung sa te sarut
Pe-un cer lipsit de luna.
...
Azi visul se-ntoarce in chip de speranta,
Sa-mi aduca aminte pentru cine am scris,
Sa inchine o clipa pentru un mic paradis,
Unde traiau odata un copil si un vis...
O imbratisare de ganduri...
Ceasul iubirii a murit,
De nimeni nu m-a despartit,
De cine, el nu a avut,
Si inca nu m-a lamurit,
De ce pe nimeni n-am iubit...
Chiar daca este si cumplit
As vrea sa fiu mai fericit,
Ca totusi eu am reusit,
Sa simt iubirea mult mai mult
Nu cum adesea mi-a parut...
In timpul care a trecut,
Am cautat dar n-am avut,
Cuvinte calde de cusut,
Si intamplari din absolut,
Sa-ti stiu persoana-n amanunt...
Dar nimeni nu m-a cunoscut,
Cum la trei muze mi-am dorit,
Sa vada ca sunt diferit...
Fiind copile au fugit,
Ca-eram prea mult indragostit...
Revin ca sunt cel ce-a gresit,
Ca un copil dupa sarut,
Nu stiu ce fac, sunt ametit,
Si totusi inca sunt uimit.
De la un timp am amutit...
Iar tot ce iti trimit acum,
Caci de mult timp eu imi doream...
E-o imbratisare de ganduri,
pe la geam...
Trec zile...
Ploua, ploua,
Si lasa-n urma ei doar roua,
E ca iubirea ta cea noua,
Ce m-a taiat pe mine-n doua.
Cat am tinut la amandoua...!
La ea,
Si la iubirea ta cea noua.
M-ai aruncat, ca printre randuri,
Si m-ai lasat cu mii de ganduri.
E un motiv ce ma apasa,
Afara e trist, ca si-n casa...
Cum dupa ploaie e mereu,
Asa mi-a fost si mie, greu...
Azi, iata, iar un curcubeu,
Deasupra sufletului meu,
A lumii sufletului meu,
Am fost indragostit mereu...
Si simt cuvinte, cum ingheata,
Caci nu mai am ce sa mai scriu,
Mult as mai vrea sa te descriu,
Dar te-ai inchis, ca-ntr-un sicriu...
A picurat cate-o secunda,
Facand iubirea mea, profunda.
Inchis in camera rotunda,
N-a vrut la mine sa mai tinda,
Acea iubire, o legenda...
Si timpul trece,
Iar pentru mine trece inapoi,
Caci tot ce a fost intre noi,
Se rezuma la dorinte,
La minciuni, si la nevoi.
Eram doar noi: un separat intreg,
Mai este mult, pana o sa te-nteleg...
Regret acum doar un amar trecut,
Iti apartine...el de mult timp e mut.
Nu vreau, dar totul inca reprezinti,
Caci ma gandesc la tine, mai mult ca la sfinti.
Esti gandul infinit, la care reflectez,
Care m-a facut pe mine...sa creez.
Sunt doar cuvinte inflorite,
Ce se inghesuiesc rarite,
Dar le-am eliberat din minte...
Tu esti! Atata pot sa spun,
De te aveam, inca si-acum
eram imun...
In viata pierzi multe...
Insa putine lucruri te mai afecteaza,
Azi simt c-am pierdut cat pentru o viata,
Noi ne-am despartit, iar pentru mine conteaza...
In amintiri a ramas...
O scanteie din viata, de tot abandonata,
Nu ne-am gandit ca liceul, va disparea dintr-o data,
Si sa regretam toate-acestea, poate ca niciodata...
Caci doua lacrimi de-amintiri, imi coborase pe-obraz,
Voi mi le-ati dat la sfarsit, fara nici un ragaz,
Doar gandul c-o sa ne mai vedem, ma mai tine-n suspans!
Sa nu uitam cand ne-ntalnim, printr-o minune aleasa,
Cand ne vedem pe alocuri, cum sentimentul ne-apasa,
Ca noi, doar noi dragii mei, am fost in aceeasi clasa!
In fericire-am izbucnit...
Cand toti ne-au vazut cum zilele le regretam,
Ploaia ne-a masurat si ea in gand, ca noi suspinam,
Dar toate-acestea-n plans, caci anii, o sa-i cautam...
In urma-a ramas totul...
Sunt intr-un pachet fericit, de patru ani impreuna,
Ne-am despartit obligati, chiar ca si noaptea de luna,
Caci timpul ne va uni, din nou, ca printr-o furtuna...
Am nevoie, doar pentru un timp,
Prezenta ta, da-o uitarii,
Las-o acum la marginea marii,
Profita ca sunt doar un anotimp...
Am nevoie, doar pentru putin,
De vocea ta, ce-o vreau iar la mine,
De ce mi-ai redat atatea suspine,
De-n fata ta mereu ma inchin...
Am nevoie, doar pentru o zi,
De inima ta, ce nu vrea sa bata,
Iar am ghinion c-a fost blestemata,
Caci nici asa nu ma poate-auzi...
Am nevoie, de-aceleasi cuvinte,
Cu ele sa fiu, cand te vad pe tine,
Stiind ca nu esti si vrand sa m-aline,
Iar totul sa fie ca si dinainte...
Am nevoie, pentru-n alt zambet,
De buzele tale, ce nu le-am atins,
Sau de am facut-o, a fost doar in vis,
Atunci a fost trasnet, acum eu le-am scris...
Am nevoie, de alti doi ochi,
Ai tai sunt acestia, cei negri si rai,
Pacat ca acum ei sunt doar ai tai,
Mult incercam sa-i deochi, sa devina ai mei...
Am nevoie, pentru a sti,
De mintea ta, invat-o cu mine,
Zambindu-si durerea, fiindu-i rusine,
Pe ea vreau s-o fur, sa te uite pe tine...
Am nevoie, de doua motive,
Sa vin iar la tine si sa-mi cer scuze,
Cum mereu ai citit la mine pe buze,
Vrand ca si vorbele, nu doar cuvintele,
mereu sa rimeze...
Insa acum,
Am nevoie de tine,
Ca pentru iubire,
De-o fata pustie,
S-o iubesc in nestire,
Cu nesimtire...
Dar toate-acestea,
Ca o rastire,
Si cand o sa stiu
ca nu mai exista
nimeni ca tine!
E asa frumoasa seara
cand pleci,
Caci pentru mine,
noaptea,
e ziua cand nu te pot vedea...
E asa frumoasa ziua
cand vii...
Te privesc,
te vreau,
iar tu mereu te joci cu clipele...
E asa frumoasa noaptea
cand visez...
Caci stiu,
ca esti in mine,
si mereu vrei sa ma chemi la tine...
E asa frumos in gand
cand te-ntalnesc...
Tu esti aici,
nu langa mine,
"Ai ceva aparte!"-iti multumesc...
E asa frumoasa vremea
langa tine...
Iar eu,
de imi doresc ceva,
opresc timpul sa ramai cu mine...
E asa frumoasa scoala,
cand te vad...
Te invatam,
si te citeam,
vroiam ca teza doar din tine sa o dam...
E asa frumoasa viata,
insa tu...
Planuri aveam,
mult eu speram,
"O prietena nu-mi mai doresc!", ziceam...
Insa, era...era atunci!
Era asa frumos, cand te aveam,
Mereu cu linistea eu rasunam,
C-un aer ars, cu care eu plangeam,
Dar toate-acestea,
cand imprejurul tau eram...
DA! In aceasta saptamana am reusit sa fac 6 luni de cand am inceput sa compun, daca pot sa spun asa... Singurul lucru pe care nu vreau sa il fac, este motivul care m-a facut sa aleg aceasta cale, una de a ma desprinde de suferinta, de trecut...cea de a compune, de a ma descarca prin a-mi impartasi trecutul si celorlalti, voua, celor care imi sunteti alaturi si pe care am reusit sa mi-i castig!
In primul rand vreau sa stiti Cateva lucruri despre mine... pe care insa, le-am scris acum cateva luni, dar as aduce completari la cerinta fiecaruia cu cea mai mare placere...
Voi incerca sa fac un scurt cuprins al celor 65 de poezii prin a scrie numele tuturor poeziilor, un numar la care nu ma gandeam ca o sa ajung vreodata sa le public, unele cu proza, unele poate mai putin poezii, cum vreti voi sa le puneti eticheta...
Tin sa va multumesc foarte mult ca ma urmariti, sperand tot timpul sa nu va dezamagesc, si va transmit ca si eu apreciez foarte mult ceea ce si voi faceti la randul vostru!
Inca ceva... M-am gandit sa scriu acest articol pentru ca nu stiu peste cat timp voi mai scrie ceva, mai ales ca a inceput scoala si am putin de invatat pentru bac, si nu vreau sa va plictisiti...asa ca, mai treceti pe aici, eu va astept!>:D<
Tu, boala vesela, durerea,
Ce nu ai tratament, tai rasuflarea,
Cand mi-ai imbolnavit de tot gandirea?
Si mi-ai furat pana si fericirea...
De cand ma bat cu tine si nimic nu-ti cer,
Dar tu m-ai blestemat in felul tau,
Vedeam totul in tine, ca-n norul de pe cer,
Si tot disper, caci ma consideri rau...
Ma dor pana si ochii, ce-asteapta-n largul marii,
Chiar nu ma lasi nimic ca sa iti spun?
Un tratament cu ea, ce-i cunoscut uitarii,
Dar stiu, tu vrei sa fiu un om nebun...
Doar in prezenta ta, increderea-i bolnava,
Si stii, mai ai curajul de-a surade,
Mi-ai pus in loc de dragoste, otrava,
Tot esti bolnava de cuvinte, nu mai rade!
Insa cand vine noaptea, esti o durere, soarele,
Ce mi-ai facut, asa, din lacomie?
Nu mi-e mai bine ziua, dispar cu luna, stelele,
Si tot te cred c-o faci din prietenie...
Prea mult, simt o durere in inima cerului,
Acolo unde tu cu ea m-ati urmarit,
Si tu, incredere, ai fost un prieten chinului,
A fost un vis frumos, dar si cumplit...
Te-ai multumit cu mine, si nu te-ai raspandit,
Iti amintesc, ai fost iar lacomos,
Am vorbit cu oameni, mult timp, si m-am gandit,
Poate c-am fost bun, dar nu frumos...
Nu m-asteptam sa cred, tot ce imi spui,
Tot ce-ai putut sa-mi faci, in preajma lui,
Nimic n-a mai ramas, speranta nu-i,
Si eu, din nou,
nu am spus nimanui....
Credeam cand tu plangeai, de fapt radeai,
Credeam c-o sa te am, dar dispareai,
Credeam ca-mi dai dreptate, dar taceai,
Tot fericit eram,
chiar de nimic nu-mi ofereai...
Credeam iar intr-un vis, mult prea real,
Credeam in toate-acestea, purtat de val,
Credeam ca-s fericit, prea ideal,
Nu m-asteptam deloc,
sa am parte de-acelasi final...
Credeam ca vei veni, dar ai plecat,
Credeam ca iar te vad, dar am visat,
Credeam ca ma vei sti, dar m-ai uitat,
Si asta-atunci cand eu,
aveam nevoie de un sfat...
Credeam, dar nu mai cred, caci nu-i asa,
Am vrut iarasi sa cred in sansa mea,
Insa atunci cand tot va disparea,
Poate va fi si pentru mine,
dar nu mai cred, o "ea"...
O zi,
ca oricare alta,
ce pentru unii,
e una
ceva mai importanta,
dar ea,
fata de mine,
inca e distanta...
E o zi,
pe care,
n-am sarbatorit-o
niciodata,
mereu,
al meu gand
va cauta
o fata...
si poate,
dar poate altadata...
sau,
de se va-ntampla
vreodata.
Si-odata,
de,
o s-o gasesc
si sa indraznesc,
mult sa o iubesc...
sa n-o pacalesc,
cum este firesc.
De ea sa vorbesc,
sa nu fie uitata,
si sa-mi mai doresc
sa n-am
aceeasi soarta.
Asa a fost
odata,
si toate-acestea
laolalta,
formeaza
o inima-ncuiata...
de care
nu vi s-a povestit,
si,
n-o ve-ti sti vreodata.
Un semn
ce se arata,
o inima
de mult blocata...
si o culoare
prea patata..
un rost
ce nu mai capata.
Un ceas,
un timp,
cat o durata...
o perioada,
mare,
si prea indelungata.
Si toate acestea,
doar
de la o cearta...
si de la cei din jur
ce-o sa ma desparta.
Nu ma uita,
deci iata...
o zi
putin desarta.
Un poet...
Statea si se gandea, la clipele trecute,
Caci toate erau triste, caci ele erau multe,
Insa le socotea, chiar de erau pierdute.
Si-a regretat...
Dar simte...
Il doare, caci vede tot din lumile eterne,
Se bate cu privirea, o-mpinge cu putere,
Caci tot in fata lui, pana si aerul, se cerne.
Si n-a uitat...
Imi spune...
"Sunt triste, prea triste, momentele, si-ncet..."
Soptea, si inima ranita a bietului poet,
Caci nu stia sa bata, speranta, doar regret.
Si l-au schimbat...
Dar isi dorea...
"Ea ca sa ma vada, sa stie cum traiesc..."
Dar il vedeam doar eu, si-acum chiar imi doresc,
Sa fiu in locul lui, deloc sa nu zambesc.
Si-a suferit...
Si nu stia...
Eram chiar langa el, si se facea escroc,
Spunea ca nu gaseste, iubire reciproc,
"Adesea n-am in viata, nici soare, nici noroc..."
Si-a disparut...
si l-am pierdut...
Insa pe mine-atunci, discret,
Chiar ma inconjura incet,
o suferinta de poet...
Un inceput ce astazi, mi-a limpezit privirea
Cu un sfarsit ce iarasi, mi-a orbit auzirea,
Nu-s invatat cu asta, nici cu absenta ta,
Nu vreau ca-n asta iarna, ci sa te pot uita...
Dar eu te rog aievea, si tocmai fredonam,
Tu ma ignori, dar totul, din inima-ti dadeam...
Si iar deschide ochii, dar tu nu esti om,
Fiindca urmaresti, ceea ce nu am...
Tu, da-mi o ideee, doar sa presupun,
Ce esti pentru mine, totul sa iti spun,
Si ca la un prieten, cu sufletul bun,
Dupa ce vorbim, sa-mi spui ca-s nebun...
Cu cat incerc din greu, in siruri de cuvinte,
Cu-atat incerc de fapt, sa imi aduc aminte,
Cu ce fel de vorbe, si in ce limbaj anume,
Imi placea sa scriu, mereu despre tine...
Acum, ca stii si tu, iar eu am terminat,
Tot ce am gasit, e ce n-am aflat,
Am vrut iar o schimbare, dar au alcatuit,
Tot timpul pentru mine,
un inceput fara sfarsit...
Pentru tot acest timp
in care te-am cautat
neincetat...
si nu te-am gasit.
Pentru toti anii in care
te-am lasat sa pleci
si sa revii...
cand tu ai vrut.
Pentru toate clipele
pe care le-am dorit,
dintotdeauna...
chiar foarte mult.
Pentru toate lucrurile
pe care le-am facut,
sau asa a parut...
pentru tine.
Pentru toate emotiile
pe care le-am trait
din cauza ta...
din mine.
Pentru toata suferinta
pe care mi-ai creat-o
de-a lungul timpului...
in fine.
Pentru tot timpul
in care am sperat
sa te intorci...
si te-ai intors,
dar cu spatele...
la mine.
Nu stii,
dar ce e aici...
e pentru tine.
De-ai sti
la cine ma refer,
o viata,
ce nu-i ca cea din cer...
In fiecare zi
disper,
ca tot ce fac
nu e sa cer...
ci sa ajut
in mare fel.
Si ce primesc,
in schimb,
in loc,
indiferenta,
"mult" noroc,
persoane mandre,
reciproc...
de mine
multi,
isi cam bat joc.
Ce-a fost,
sau
ce s-a intamplat?
nu pot sa-ti spun,
ca...
m-am calmat.
Dar stiu
ca sunt inconjurat,
de persoane
de-admirat,
tot timpul
doar de laudat,
altele,
ce vor palat,
glume
de neegalat...
Si-alte lucruri,
de care,
pe parcurs
eu,
am aflat...
Exagerez...
nu-s toate
asa cum am visat.
Persoane
care m-au lasat,
si pe parcurs
m-au aruncat...
Sa-ti fie prieten,
nu se poate...
iar prietena
de doar o noapte?!
Sa fiu nervos
ca n-am avut?
Sau trist
ca iarasi am piedut?
De am facut
si eu la fel,
e timpul,
scuze sa imi cer.
Dar nu...
se poate compara!
Si te asigur,
nu-i asa...
tu nu ma stii,
dar te-as calma...
nu cu cuvinte,
ca la ea.
Nu vreau
sa-ntrebi de cineva,
caci de la multi,
raspunsul,
va fi "DA!"
Dar lasa...
stiu, e iar
din cauza mea...
un gand cu care,
mult timp
de-acum 'nainte,
ma voi impaca.
Si da...
ce-am spus,
n-am zis cu rautate,
ci...
nici nu stiu de am dreptate...
am scris,
din propria-mi realitate...
Astea-s vorbe,
eu stiu de fapte,
de care unii,
n-au avut parte.
Si nu uita...
e-o descarcare,
din pacate...
Si chiar vroiam sa-ti zic demult,
Dar m-ai tratat ca pe-un incult,
Mi-as fi dorit sa joc cu tine,
Sa am alt rol, sa fiu oricine.
Dar eu, aveam un sentiment,
Cu o speranta, permanent,
Ce imi formau o sansa buna,
Insa cu tine, o minciuna.
Mereu a fost asa, cand poate,
Tu, de simteai singuratate,
Ai fi plecat fara sa-mi vii,
Sa-mi fugaresti toti prietenii.
Credeam ca iar visez, dar iata,
Vad o lumina, vad o fata,
Dar Ssst!, cu degetul pe gura,
Caci sentimentele se fura.
Eu vreau, si iarasi ma strecor,
Sa-ti simt indiferenta-n zbor,
Legea mintii tale s-o descopar,
Si pe cealalta parte s-o acopar.
Nu-ti zic nimic acum, dar voi vedea,
De ai plecat din nou cu speranta mea,
Iar voi suferi, dar doar tie-ti spun,
Ca eu pentru ea, sunt un om...
un om prea bun.
Aud un glas pe care-l stiu,
Dar nu e nimeni...e pustiu.
Si ma intreb, poate esti tu,
Raspunsul suna-ntruna "Nu."
Dar stiu ce o sa fac de-acum...
Facut-am multe pentru tine,
Dar nu stiu de-ai tinut la mine.
Tu dintr-o data-i disparut,
Tot timpul asa mi-ai facut.
Iar am fost prost si am tacut...
Am facut un compromis cu viata,
Mi-am ascuns si sufletul, si fata...
Iar tu-mi erai un apogeu,
Ce nu l-am atins, e greu.
Se pare, ca nu esti in orasul meu...
Iti calc urmele-n nisip,
Privesc in sus, incep sa strig
Un nume, ce m-apasa greu,
Si jur...il voi striga mereu.
Tot timpul el e-n gandul meu...
Vad chipuri cunoscute-n mine,
Dar nu dau nicaieri de tine...
Eu doar in stele te zaresc,
Si ma-ntreb, ca innebunesc,
Oare tu stii ca te iubesc?!
Ideile,
se pierd in ceata,
si clipesc
doar cand te vad
pe tine...
Sunt racit,
si nu stiu de ce,
dar, parca
mi-e mai bine....
si vad
ca mult mai tine.
Asa ca-mi fac
acelasi ceai,
fiert,
in amintirile cu tine...
Prea multe?
...in fine.
Si stiu,
ca acesta raceala
nu se trateaza
decat cu pastile...
sau,
ca mi-a mai trecut,
de obicei,
cu tine...
O strig,
ca vreau,
sa stau cu ea,
sa ma trateze
pana seara tarziu...
si cum fac acum,
mult,
sa ii mai scriu.
Dar nu,
vezi si tu,
ca nu m-a auzit...
Se pare
ca am vorbit,
cuvinte,
sinonime cu tacerea...
...si renunt.
Nu te uita.
nu tu erai,
era speranta mea...
Revino tu,
si te rog
n-o mai ierta.
