Vis si emotie...
Vis si emotie nascand
in lacrima deodata,
ma macina mereu un gand
si totusi, niciodata...
Si-n ochii altora ma pierd,
sub forma de uitare,
cand trebuia, in loc sa-i cred,
sa-ti cer tie iertare...
Si-apoi in lacrimile lor
tot chipul tau sa fie,
si devenind nemuritor,
sa imi las viata, tie...
Mi-aduc aminte, mai precis,
brusc somnu-i intrerupt,
cum cu-n sarut, tu mi-ai trimis,
un sentiment abrupt...
Dar totu-i iar in suferinta,
si-n vis e-un obicei,
nu pot sa uit de-a ta fiinta,
compun, fara temei...
Cand totul nu-i asa mereu,
nu vreau, desi te stiu,
si-as vrea acum in somnul meu,
sa ma mai lasi sa scriu.
