Un pod de inimi...

Un pod de inimi...

Un numar asezat
In ordine-alfabetica,
Un zambet trist ce scrie,
Senzatie poetica...

Si simt cum rad peretii
In camera rotunda,
Mi te-ai urcat la suflet,
M-ai folosit ca funda...

Cum in lumina marii
Rasare intunericul,
Asa pe cerul aspru
Mai mediteaza cantecul...

Tot uit sa uit de tine
Si-n inima corabiei,
E o salvare dulce,
Spre marginea prapastiei...

Un inger ce se-nbata
C-un vis de noapte buna,
Iar norii care mangaie,
Un cer lipsit de luna...

Doar visul isi doreste
Un aer sa strapunga,
Durerea-i doar copila
Vorbelor in dunga...

Mister e adevarul
Si rau de bunatate,
Lasandu-ma aproape-
Intreg pe jumatate...

Cum linistea-mi rasuna
De dorul amintirii,
Nu-si mai aduce-aminte,
Iubita despartirii...

O imbratisare de ganduri...

O imbratisare de ganduri...

Ceasul iubirii a murit,
De nimeni nu m-a despartit,
De cine, el nu a avut,
Si inca nu m-a lamurit,
De ce pe nimeni n-am iubit...

Chiar daca este si cumplit
As vrea sa fiu mai fericit,
Ca totusi eu am reusit,
Sa simt iubirea mult mai mult
Nu cum adesea mi-a parut...

In timpul care a trecut,
Am cautat dar n-am avut,
Cuvinte calde de cusut,
Si intamplari din absolut,
Sa-ti stiu persoana-n amanunt...

Dar nimeni nu m-a cunoscut,
Cum la trei muze mi-am dorit,
Sa vada ca sunt diferit...
Fiind copile au fugit,
Ca-eram prea mult indragostit...

Revin ca sunt cel ce-a gresit,
Ca un copil dupa sarut,
Nu stiu ce fac, sunt ametit,
Si totusi inca sunt uimit.
De la un timp am amutit...

Iar tot ce iti trimit acum,
Caci de mult timp eu imi doream...
E-o imbratisare de ganduri,
pe la geam...

Trec zile...

Trec zile...

Ploua, ploua,
Si lasa-n urma ei doar roua,
E ca iubirea ta cea noua,
Ce m-a taiat pe mine-n doua.
Cat am tinut la amandoua...!
La ea,
Si la iubirea ta cea noua.
M-ai aruncat, ca printre randuri,
Si m-ai lasat cu mii de ganduri.
E un motiv ce ma apasa,
Afara e trist, ca si-n casa...
Cum dupa ploaie e mereu,
Asa mi-a fost si mie, greu...

Azi, iata, iar un curcubeu,
Deasupra sufletului meu,
A lumii sufletului meu,
Am fost indragostit mereu...
Si simt cuvinte, cum ingheata,
Caci nu mai am ce sa mai scriu,
Mult as mai vrea sa te descriu,
Dar te-ai inchis, ca-ntr-un sicriu...
A picurat cate-o secunda,
Facand iubirea mea, profunda.
Inchis in camera rotunda,
N-a vrut la mine sa mai tinda,
Acea iubire, o legenda...

Si timpul trece,
Iar pentru mine trece inapoi,
Caci tot ce a fost intre noi,
Se rezuma la dorinte,
La minciuni, si la nevoi.
Eram doar noi: un separat intreg,
Mai este mult, pana o sa te-nteleg...
Regret acum doar un amar trecut,
Iti apartine...el de mult timp e mut.
Nu vreau, dar totul inca reprezinti,
Caci ma gandesc la tine, mai mult ca la sfinti.
Esti gandul infinit, la care reflectez,
Care m-a facut pe mine...sa creez.

Sunt doar cuvinte inflorite,
Ce se inghesuiesc rarite,
Dar le-am eliberat din minte...

Tu esti! Atata pot sa spun,
De te aveam, inca si-acum
eram imun...