Ganduri…
O camera, un baiat si intuneric,
Camera-i a mea, si-acel baiat sunt eu...
De cand am devenit un euforic?...
Visand la ea, dorind obrazul tau.
Pagini intoarse, cuvinte pictate,
Fara sa le aud, sa le percep...
Durerea n-are o finalitate,
Iar zilele, nu stiu cu cine sa le-ncep.
Ma lupt cu ele, dar e in zadar,
Pana sa fac ceva, m-au tot invins...
Tristetea mi-au adus-o asadar,
Si gandurile, pe toate le-ai respins.
Si-asa mi-ai fost mereu printre cei dragi,
De mi-ai incuiat de tot trecutul…
Nu o sa te uit nici de ma rogi,
Da’ tremur, brat la brat cu vantul.
Dar un suspin ce supravietuieste,
Ca o salvare din ultima clipa...
Povestea mea el ti-o impartaseste,
Ca o speranta care tot mai tipa...
