Fara titlu...

Fara titlu...

Las acum in urma tot ce-a fost,
Primesc doar intrebari ce nu-si mai au un rost,
Nu totdeauna am ramas asa cum a fost...
Am ajutat si mi-a mers prost, ca
Tot ce ma tragea in jos
S-a intamplat exact pe dos.

Zambesc, ma prostesc,
Si-as vrea mult sa indraznesc,
Dar am uitat sa te iubesc...
Iar viata merge inainte...sau...
Glumesc,
Tot la tine ma gandesc.

Si amintirile raman, faptele dor,
Tot ce s-a intamplat, nu mi-a fost usor,
Incet, incet, sentimentele iar mor...
Dar poate cineva intr-o zi ma va salva,
Si sper sa fii tu,
Sau poate nu...

Si iar, din nou, tot uit sa uit de tine...

Un vesel dor...

Un vesel dor...

Dar m-ai uitat,
cum de asemeni,
te-am uitat...

Ce faci din mine. Dorule?
Ma lasi fara puteri...
Ma pui la incercare
Sa caut ziua de ieri?

Imi strangi cu mana, sufletul,
Nimic nu imi oferi...
Si ma faci sa uit
Cu brate de placeri...

Ucigatoare vise
Sadesti in mintea mea,
Tot tu ma treci de toate,
Fancandu-ma o stea.

Te vreau numai pe tine,
Nu vreau pe-altcineva,
Dar n-am sa-ti spun vreodata,
Chiar daca voi putea.

De vei veni la mine,
Sa nu o uiti pe ea,
Si iti promit atunci
Ca te voi arunca.

Iar crezi ca a trecut,
Dar nu, m-a amagit.
Si tot ce-am cautat,
E ce n-am gasit...

Sunt doar cu dorul, care,
Imi face ordine in minte,
Sa stiu ce ma asteapta,
Speranta in cuvinte...

Fulgi de emotii...

Fulgi de emotii...

Un fulg, mai multi azi au cazut,
Dar nu de asta-s fericit,
E greu, e ca la inceput,
Si-as vrea, mult timp de-acum 'nainte
sa-i fi avut...

Cati fulgi cadeau: "Incetiniti!
Voi toti, unde va grabiti?"
Veneau uniti, erau uimiti,
Dar se rugau, ca timpul trece,
sa nu-i uiti...

Eu vreau sa stau, sa va privesc,
Cu albul sa ma-mprietenesc,
Nu eu sunt cel ce va topesc,
Ca tin la voi, si nici nu stiti,
dar va iubesc...

Mult timp as vrea sa-i fugaresc,
Cu ei sa zbor, sa nu m-opresc,
Ea nu va fi, stiu, e firesc...
Dar voi nu stiti, veniti la mine,
va doresc...

Dar nu va pasa, va jucati,
De lumea mea, voi iar uitati,
Unde e ea, nu stiti, n-o sa aflati,
Si poate de-ati sti, va rog
sa m-ajutati...

Ati ajuns aici, nu mai puteti zbura,
Abia acum fulgilor, puteti vedea,
De veti ramane jos, eu nu va voi stresa,
Sunteti la mana ei, iar in curand, soarta voastra
va fi ca a mea...

Vechi inceput...

Vechi inceput...


Nu te mai vreau, uita de mine,
Trairea mea s-a despartit,
Si stiu c-asa nu mi-e mai bine,
Dar vreau iar un nou inceput.

Apusul soarelui se vede,
In urma mea, si tot mai mult,
Vine iubirea mea cea noua,
Razand cu glasul ei placut.

E ca o raza ce nu crede,
Ca pot face mai mult de-atat,
Se pare ca nu pot accede,
Sa termin cum am inceput.

Priveam la ea, si nu stiu cine
Iar mi-a soptit ca ma ia valul,
Dar nu l-ascult ca tin la tine,
Si-i spun:"Da, asa-i finalul..."

Pe cat de drag ne-ntelegeam,
Acel moment il asteptam,
A sosit cand mai aveam
Foarte putin, si-al tau eram.

Un timp ce a trecut de-atunci,
Nu vezi, sunt sigur, dar nu trist,
Asa a fost, iar sa m-arunci,
Sa-ncerc sa fiu un beletrist.

Nu ma iubea, si nici pe tine,
Acum sunt iar la inceput,
Uita acum, te rog, de mine,
Ca eu de tine n-am putut.

Un aer ars...

Un aer ars...


Sa nu te rupi in doua, cand visul a murit,
Sa ramai cu tine, chiar daca e cumplit,
Sa lasi in urma totul, cu raul ce a fost,
Sa nu te rupi in doua, ca nu mai are rost.

Sa nu renunti la toate, caci inima e vie,
Sa nu vrei numai soare, cand ai doar veselie,
Sa nu astepti speranta, cand stii ca a murit,
Sa nu te rupi in doua, chiar daca ai gresit.

Sa nu oferi jumate, caci nu e suficient,
Sa vrei sa faci doar fapte, aici e evident,
Sa nu ii minti pe toti, iubire cand nu ai,
Sa nu te rupi in doua, deci sa nu te tai.

Sa nu te lasi aievea, condus fara drum,
Sa privesti in urma, si sa nu lasi scrum,
Sa incerci cu gandul, sa o descifrezi,
Sa te trezesti din vis, si sa nu visezi.

Sa vorbesti cu mine, si sa te uiti la ea,
Sa nu te inteleg, sa nu te pot ierta,
Sa nu incerci pe urma, sa iti para rau,
M-ai pierdut pe mine, dar...
ea-i in sufletul tau...

Ploua cu fulgi...

Ploua cu fulgi...

A fost o zi, cand,
mergeam prin parc
printre frunze şi lacrimi...
Dar nu, stai...
de fapt acum
eu merg prin parc,
prin noroi si glod,
si totusi
e deja decembrie...

Dar continui sa sper,
ca data viitoare
voi veni aici,
si ma voi plimba
printre zapada si fulgii
care vor cadea
neincetat,
la fel ca srisu-mi.
Ma uit spre cer,
in sus privesc,
norii se scutura,
si nu stiu
de ce,
dar imediat ma parasesc...
si ma trimit voua
cu un gand
putin firesc....
l-am scris aici,
pe cer.
citeste-l invers...
Atunci,
o sa realizez ca de fapt,
ceilalti fulgi
pe care ii vreau
acum, langa mine,
si trebuiau sa fie deja aici,
sunt doar
niste straini,
care ma inseala.
Nu vreau,
si totusi
continua sa-mi para
o iluzie...
iar fulgul care
ma atinge acum,
l-am simtit si-aseara,
si-as vrea
sa-mi fie iara
un frate ca o sora...
sau cel putin sa-mi para.
Dar nu e el,
cel de care am nevoie...
si tot atunci,
mainile unui copil
ma cuprind,
si mor...
si nu esti tu.

Invata-ma...

Invata-ma...

Sunt un fulg.
Invata-ma sa ma desprind de cer, fara sa imi fie frica, fara sa regret...
Invata-ma sa te cunosc, sa stiu langa tine la ce sa ma astept sau daca esti la fel ca celelalte...
Invata-ma sa stiu unde ma voi opri la un moment dat...e o lume buna?, cum e acolo, la tine...?

Invata-ma sa iubesc pamantul asa cum iubesc cerul...
Invata-ma sa pot vorbi, sa ma poti auzi, sa ma poti simti...
Invata-ma sa stiu care este destinul meu langa tine, acolo, langa oameni...
Invata-ma sa cad din cer fara sa ma lovesc, fara sa ma doara, sa ajung la tine si sa o fac iara...
Invata-ma, cand cad, cum sa ma prind de tine, pentru ca multi din prietenii mei fulgi se prind de oameni si le sunt impartasite caldura si iubirea acestora, iar tu pentru mine vei fi TOTUL...
Invata-ma sa stiu cum sa nu ma topesc, nu vreau deloc sa plec de langa tine, sa-i parasesc pe ceilalti maine...
Invata-ma sa inghet de unul singur, sa nu depind de nori, de ceilalti fulgi...de alte maini, de alte inimi...
Invata-ma sa iubesc talpile calde, obosite sau indragostite ale oamenilor, care ma vor strivi la un moment dat, sub greutatea sentimentelor pe care le poarta an de an, iarna de iarna...
Invata-ma sa nu devin nor, sa nu stiu cum sa ma evapor, sa nu stiu de ce am venit aici...
Invata-ma sa nu ii invidez pe ceilalti fulgi pentru ca ajung inaintea mea la tine, pentru ca ei nu sfarsesc la fel ca si mine, an de an, ca si pana acum...
Invata-ma sa te simt, sa stiu ce va trebui sa fac, sa stiu ca intr-adevar esti TU, de fiecare data cand ajung la tine...
Invata-ma, cu riscul de a ma topi de caldura ta, atunci cand cad, tu, scopul meu aici, sa fiu vesnic cu tine, mereu...
Invata-ma sa ma imprietenesc cu ceilalti, sa ma imprietenesc cu vantul, sa am incredere in el, sa ma invete sa zbor fara aripi...
Invata-ma sa nu-mi agat visele de ramuri, de lucrurile care ma impiedica sa ajung la tine atunci cand cad domol, ci sa le port mereu cu mine...
Invata-ma sa nu imi schimb culoarea, albul mi se potriveste cel mai bine...
Invata-ma sa zbor de mai multe ori in acelasi an, dar nu in aceleasi locuri...
Invata-ma sa raman mereu asa, viu, sa nu ma topesc, si sa nu fac asta nici atunci cand apari tu...dar mai bine atunci decat inainte si sa nu te mai vad deloc...
Invata-ma sa stiu, care e rostul meu langa tine, abia acum, pentru ca m-am saturat sa tot pierd si sa plec fara sa stii de mine...
Invata-ma si multe altele, TE ROG...
Invata-ma sa te invat, sa fii si tu un fulg...

‎1 Decembrie!

1 Decembrie!

Decembie-a venit din nou
Deja ma simt ca un erou,
E ziua noastra, dragii mei
Sa fim alaturi de ei!

A sosit ziua pe care
O asteptam cu mic, cu mare,
Azi s-a petrecut Unirea
Sub numele de Romania.

In decursul multor ani,
Stramosii nostri, oameni tari,
Au reusit in timp sa faca
Ce multi nu s-au gandit vreodata.

Am reusit prin fapte mari
Sa ne impunem celor tari,
Dorinta sa ne-o implinim,
In fata lor, romani sa fim!

Si stau in casa, ca e ger
De crapa pietrele pe drum,
Si ma-ntreb, cum indurau ei
In lupte, acela-si frig de-acum.

La cate mi s-au povestit,
Nu ma gandesc, a fost cumplit,
As vrea sa fiu in locul lor
Si sa le dau un ajutor.

Au tras din greu, si au rabdat
Prea bine, gandurile-mi stiu,
Tot ce-au facut, a meritat,
Nimic nu au lasat pustiu.

Un cuvant de-as avea de spus
Nu, n-ar putea inlocui,
Atata timp a fost distrus,
Ei sa ne poata multumi.

Istoria de ne-a placut?
O adoram, dar a trecut
Iar azi uitam putin de ea,
Imi pare rau, se vor uita...

Multi au facut ca-n alte dati
La ei a fost o incercare,
Iertati, pentru ca ne sunt frati,
La multi ani la fiecare!

La Multi Ani, Romania!

Liniste-n pustiu...

Liniste-n pustiu...

Ma plimb pe drum,
Ma uit pe sus,
Eu singur is,
E spre apus,
Nici pasari nu-s.

Nici o furtuna
Care sa-mi spuna:
"Ia-ma de mana,
Ca voi muri,
Sunt o capcana!"

Nu ma opresc,
Ma uit pe drum,
E foc si scrum,
Si-as vrea sa-i spun
Dar nu stiu cum...

Si-o raza de soare
De nicaieri apare,
De toti nevazuta,
De mine uitata,
In noapte nu dispare.

Vantul, lumina stau de paza,
Tacerea-i acompaniaza.
Ochii din umbra se zaresc,
Sunt ai mei,
Eu Ii fugaresc.

Nici un cuvant
Purtat de vant,
Inchis in gand,
Vorbind, de-aseara,
Si lasat sa moara.

Tacerea si Cuvantul,
Salveaza-ma de ele,
Sau da-mi un avant...
Ce pot sa devin
Eu, fara cuvant?

Amintiri imprumutate...

Amintiri imprumutate...

Si retraind azi momentele de ieri,
La mine, maine e deja trecut,
Cautand misterul unei mari placeri,
Nu-l mai gasesc, cu tine-i petrecut,
Si asta, pentru ca deloc nu mi-a placut.

Vii si-mi soptesti: "Degeaba mai speri!",
Tu, amintirea mi-ai furat demult,
Sfarsitul meu, e proiectia unei reci caderi,
Ce da, seamana cu un nou inceput,
Pe care as fi vrut sa nu-l fi pierdut.

Voi inchide usa, voi tranti fereastra,
Nu pot de unul singur, si mi-ar fi necesar,
Sa-mi fie ascunsa amintirea asta,
De e legat de tine, eu nu pot, si iar
O sa-ti beau sufletul cu un pahar.

E noapte, iar gandurile-apuse-mi revin,
Imi strivesc sperantele la care eu tin,
Dispar in abisul intunericului, lin,
E rece si-abia mai pot sa-mi revin,
De amintire ma tem iar sa m-anin...

Timpul trece dupa noi,
Tu pleci,
Eu raman...
Nimeni nu vine inapoi.