Doar un poet...

Doar un poet...

Un poet...
Statea si se gandea, la clipele trecute,
Caci toate erau triste, caci ele erau multe,
Insa le socotea, chiar de erau pierdute.
Si-a regretat...

Dar simte...
Il doare, caci vede tot din lumile eterne,
Se bate cu privirea, o-mpinge cu putere,
Caci tot in fata lui, pana si aerul, se cerne.
Si n-a uitat...

Imi spune...
"Sunt triste, prea triste, momentele, si-ncet..."
Soptea, si inima ranita a bietului poet,
Caci nu stia sa bata, speranta, doar regret.
Si l-au schimbat...

Dar isi dorea...
"Ea ca sa ma vada, sa stie cum traiesc..."
Dar il vedeam doar eu, si-acum chiar imi doresc,
Sa fiu in locul lui, deloc sa nu zambesc.
Si-a suferit...

Si nu stia...
Eram chiar langa el, si se facea escroc,
Spunea ca nu gaseste, iubire reciproc,
"Adesea n-am in viata, nici soare, nici noroc..."
Si-a disparut...
si l-am pierdut...

Insa pe mine-atunci, discret,
Chiar ma inconjura incet,
o suferinta de poet...

Un inceput

Un inceput...

Un inceput ce astazi, mi-a limpezit privirea
Cu un sfarsit ce iarasi, mi-a orbit auzirea,
Nu-s invatat cu asta, nici cu absenta ta,
Nu vreau ca-n asta iarna, ci sa te pot uita...

Dar eu te rog aievea, si tocmai fredonam,
Tu ma ignori, dar totul, din inima-ti dadeam...
Si iar deschide ochii, dar tu nu esti om,
Fiindca urmaresti, ceea ce nu am...

Tu, da-mi o ideee, doar sa presupun,
Ce esti pentru mine, totul sa iti spun,
Si ca la un prieten, cu sufletul bun,
Dupa ce vorbim, sa-mi spui ca-s nebun...

Cu cat incerc din greu, in siruri de cuvinte,
Cu-atat incerc de fapt, sa imi aduc aminte,
Cu ce fel de vorbe, si in ce limbaj anume,
Imi placea sa scriu, mereu despre tine...

Acum, ca stii si tu, iar eu am terminat,
Tot ce am gasit, e ce n-am aflat,
Am vrut iar o schimbare, dar au alcatuit,
Tot timpul pentru mine,
un inceput fara sfarsit...

Pentru tine...

Pentru tine...

Pentru tot acest timp
in care te-am cautat
neincetat...
si nu te-am gasit.
Pentru toti anii in care
te-am lasat sa pleci
si sa revii...
cand tu ai vrut.
Pentru toate clipele
pe care le-am dorit,
dintotdeauna...
chiar foarte mult.

Pentru toate lucrurile
pe care le-am facut,
sau asa a parut...
pentru tine.
Pentru toate emotiile
pe care le-am trait
din cauza ta...
din mine.
Pentru toata suferinta
pe care mi-ai creat-o
de-a lungul timpului...
in fine.

Pentru tot timpul
in care am sperat
sa te intorci...
si te-ai intors,
dar cu spatele...
la mine.
Nu stii,
dar ce e aici...
e pentru tine.

Iluzie desarta...

Iluzie desarta...

Si-o uit, n-a fost indiferenta,
Si-o rog, o fac doar cu credinta,
Si-am plans, chiar de aveam vointa...

Iar tu, c-o singura sentinta,
Mi-ai redat, iar suferinta,
Intr-o mare, de indiferenta...

Si sper, dar nu mai am vointa,
Ma-nnec, si doar in suferinta,
Tu stii, mi-ai luat orice dorinta...

Dar tu, ai numit-o toleranta,
Ce-a pastrat, cu a ta ignoranta,
Intre noi, o mare distanta...

Dar eu, nu sunt o nefiinta,
Ci-aveam, o singura dorinta,
Inima mi-o cer, mai e in viata?!