Tu, boala vesela, durerea,
Ce nu ai tratament, tai rasuflarea,
Cand mi-ai imbolnavit de tot gandirea?
Si mi-ai furat pana si fericirea...
De cand ma bat cu tine si nimic nu-ti cer,
Dar tu m-ai blestemat in felul tau,
Vedeam totul in tine, ca-n norul de pe cer,
Si tot disper, caci ma consideri rau...
Ma dor pana si ochii, ce-asteapta-n largul marii,
Chiar nu ma lasi nimic ca sa iti spun?
Un tratament cu ea, ce-i cunoscut uitarii,
Dar stiu, tu vrei sa fiu un om nebun...
Doar in prezenta ta, increderea-i bolnava,
Si stii, mai ai curajul de-a surade,
Mi-ai pus in loc de dragoste, otrava,
Tot esti bolnava de cuvinte, nu mai rade!
Insa cand vine noaptea, esti o durere, soarele,
Ce mi-ai facut, asa, din lacomie?
Nu mi-e mai bine ziua, dispar cu luna, stelele,
Si tot te cred c-o faci din prietenie...
Prea mult, simt o durere in inima cerului,
Acolo unde tu cu ea m-ati urmarit,
Si tu, incredere, ai fost un prieten chinului,
A fost un vis frumos, dar si cumplit...
Te-ai multumit cu mine, si nu te-ai raspandit,
Iti amintesc, ai fost iar lacomos,
Am vorbit cu oameni, mult timp, si m-am gandit,
Poate c-am fost bun, dar nu frumos...
Nu m-asteptam sa cred, tot ce imi spui,
Tot ce-ai putut sa-mi faci, in preajma lui,
Nimic n-a mai ramas, speranta nu-i,
Si eu, din nou,
nu am spus nimanui....
Credeam cand tu plangeai, de fapt radeai,
Credeam c-o sa te am, dar dispareai,
Credeam ca-mi dai dreptate, dar taceai,
Tot fericit eram,
chiar de nimic nu-mi ofereai...
Credeam iar intr-un vis, mult prea real,
Credeam in toate-acestea, purtat de val,
Credeam ca-s fericit, prea ideal,
Nu m-asteptam deloc,
sa am parte de-acelasi final...
Credeam ca vei veni, dar ai plecat,
Credeam ca iar te vad, dar am visat,
Credeam ca ma vei sti, dar m-ai uitat,
Si asta-atunci cand eu,
aveam nevoie de un sfat...
Credeam, dar nu mai cred, caci nu-i asa,
Am vrut iarasi sa cred in sansa mea,
Insa atunci cand tot va disparea,
Poate va fi si pentru mine,
dar nu mai cred, o "ea"...
O zi,
ca oricare alta,
ce pentru unii,
e una
ceva mai importanta,
dar ea,
fata de mine,
inca e distanta...
E o zi,
pe care,
n-am sarbatorit-o
niciodata,
mereu,
al meu gand
va cauta
o fata...
si poate,
dar poate altadata...
sau,
de se va-ntampla
vreodata.
Si-odata,
de,
o s-o gasesc
si sa indraznesc,
mult sa o iubesc...
sa n-o pacalesc,
cum este firesc.
De ea sa vorbesc,
sa nu fie uitata,
si sa-mi mai doresc
sa n-am
aceeasi soarta.
Asa a fost
odata,
si toate-acestea
laolalta,
formeaza
o inima-ncuiata...
de care
nu vi s-a povestit,
si,
n-o ve-ti sti vreodata.
Un semn
ce se arata,
o inima
de mult blocata...
si o culoare
prea patata..
un rost
ce nu mai capata.
Un ceas,
un timp,
cat o durata...
o perioada,
mare,
si prea indelungata.
Si toate acestea,
doar
de la o cearta...
si de la cei din jur
ce-o sa ma desparta.
Nu ma uita,
deci iata...
o zi
putin desarta.
Durerea....
