Nu m-asteptam sa cred, tot ce imi spui,
Tot ce-ai putut sa-mi faci, in preajma lui,
Nimic n-a mai ramas, speranta nu-i,
Si eu, din nou,
nu am spus nimanui....
Credeam cand tu plangeai, de fapt radeai,
Credeam c-o sa te am, dar dispareai,
Credeam ca-mi dai dreptate, dar taceai,
Tot fericit eram,
chiar de nimic nu-mi ofereai...
Credeam iar intr-un vis, mult prea real,
Credeam in toate-acestea, purtat de val,
Credeam ca-s fericit, prea ideal,
Nu m-asteptam deloc,
sa am parte de-acelasi final...
Credeam ca vei veni, dar ai plecat,
Credeam ca iar te vad, dar am visat,
Credeam ca ma vei sti, dar m-ai uitat,
Si asta-atunci cand eu,
aveam nevoie de un sfat...
Credeam, dar nu mai cred, caci nu-i asa,
Am vrut iarasi sa cred in sansa mea,
Insa atunci cand tot va disparea,
Poate va fi si pentru mine,
dar nu mai cred, o "ea"...
Ce frumos ai scris.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult!
RăspundețiȘtergereva fi cu siguranta, nu inceta sa crezi in ceea ce te face fericit...imi place cum ti-ai exprimat sentimentele prin aceste versuri, frumos!
RăspundețiȘtergereDaca am ajuns ca poezia sa fie una din singurele lucruri care m-ar face fericit, e trist...insa continui sa fiu eu.
ȘtergereImi place cum ai scris..
RăspundețiȘtergereMultumesc, apreciez! :)
Ștergerefrumoase versuri
RăspundețiȘtergereMultumesc! :D
Ștergere