Drumul catre tine...
Acest drum ce-apare
In sufletul meu,
E doar catre tine,
Nesfarsit si greu...
E drumul ce duce
La tine mereu,
Mi-a fost cunoscut,
Pietruit si rau...
Un drum ce tot plange
Seara cand nu esti,
Saturat sa-mi zica,
Mii si mii de vesti...
Un drum cu capcane,
Puse doar de tine,
Care m-au bagat
In regret pe mine...
De-ar fi drum pe apa,
As innota usor,
Pana-ajung la tine,
Caci atunci eu zbor...
Dar e-un drum in minte,
Un drum imaginar,
Doar eu il pot parcurge,
Un drum fara final...
...n-am inteles, nu-i clar,
dar ce patesc, e-un dar?!
imi place cum ai asociat versurile cu imaginea....in special lumina aceea stinsa care intr-adevar te face sa crezi ca duce spre nicaeri, spre abis
RăspundețiȘtergereAsa este, ai mare dreptate!:|
Ștergerefrumos blogul tau :*
RăspundețiȘtergereziceai ca esti din dorohoi, ai o adresa de facebook, sa stiu mai exact daca te cunosc?:)
Merci!:)
Ștergerehttps://www.facebook.com/andr3i.r0b3rt
Nu cred ca ne cunoastem;))
Un drum pietruit
RăspundețiȘtergereCu praf si nisip
Nu te vad...unde esti ?
Acum tac...si inghit
As vrea sa gasesc
Drumul spre tine
Acum la rascruce
Spre dreapta...o fi bine ?
M-am bagat putin in seama...si am scris si eu doua strofe..mai modeste asa...
Scrii foarte frumos
Imi place sa revin aici..la tine