Un fulg, mai multi azi au cazut,
Dar nu de asta-s fericit,
E greu, e ca la inceput,
Si-as vrea, mult timp de-acum 'nainte
sa-i fi avut...
Cati fulgi cadeau: "Incetiniti!
Voi toti, unde va grabiti?"
Veneau uniti, erau uimiti,
Dar se rugau, ca timpul trece,
sa nu-i uiti...
Eu vreau sa stau, sa va privesc,
Cu albul sa ma-mprietenesc,
Nu eu sunt cel ce va topesc,
Ca tin la voi, si nici nu stiti,
dar va iubesc...
Mult timp as vrea sa-i fugaresc,
Cu ei sa zbor, sa nu m-opresc,
Ea nu va fi, stiu, e firesc...
Dar voi nu stiti, veniti la mine,
va doresc...
Dar nu va pasa, va jucati,
De lumea mea, voi iar uitati,
Unde e ea, nu stiti, n-o sa aflati,
Si poate de-ati sti, va rog
sa m-ajutati...
Ati ajuns aici, nu mai puteti zbura,
Abia acum fulgilor, puteti vedea,
De veti ramane jos, eu nu va voi stresa,
Sunteti la mana ei, iar in curand, soarta voastra
va fi ca a mea...
Mișto...mi-e greu să te citesc...dar îmi place tristețea din „tine” :)
RăspundețiȘtergereExact:|...ma bucur ca imi spui si tu asta, nu esti singurul.
RăspundețiȘtergereMultumesc din nou!:o3