De vorba cu mine insumi...
Vorbesc acum cu mine insumi,
Cum eu vorbeam mereu cu tine,
Si-as vrea cu jumatati de inimi,
Dar plang, abia ma pot abtine...
Revino-acum te rog la mine,
Sa stii, mult n-o sa-ti mai repet,
Ascunsa-i speranta ce nu vine,
De mult o-astept, e un regret...
Aceste versuri le-am rarit,
Imi pare rau, si-ntr-un sfarsit,
Aud doar vocea ta cea vie,
Ce-mi spune-acum o poezie...
E-o poezie-n vers de ploi,
Nu vreau sa te-ntorci inapoi,
Pentru c-asa-m pacatuit,
Pana si-n vis, si s-a sfarsit...
Si stau asa, strigând la clipe,
La inimi care nu-s de mine,
Si-s prins în mii si mii de vise,
Iar toate, toate-s despre tine...
...mereu eu sper,
dar nu mi-e bine.
Oh, uite și părticica mea :)
RăspundețiȘtergereĂăă, păi, e bestială..mai multe ți-am zis pe mess :P
Si particica ta, desigur!;))
RăspundețiȘtergereMerci, e bine daca iti place si asta:-".
Cu unele greseli, dar...nu sunt poet:).
Ești...nu îți nega calitățile :)
RăspundețiȘtergereImi place. esti talentos ;))
RăspundețiȘtergereMultumesc!;))
RăspundețiȘtergere