Ideile,
se pierd in ceata,
si clipesc
doar cand te vad
pe tine...
Sunt racit,
si nu stiu de ce,
dar, parca
mi-e mai bine....
si vad
ca mult mai tine.
Asa ca-mi fac
acelasi ceai,
fiert,
in amintirile cu tine...
Prea multe?
...in fine.
Si stiu,
ca acesta raceala
nu se trateaza
decat cu pastile...
sau,
ca mi-a mai trecut,
de obicei,
cu tine...
O strig,
ca vreau,
sa stau cu ea,
sa ma trateze
pana seara tarziu...
si cum fac acum,
mult,
sa ii mai scriu.
Dar nu,
vezi si tu,
ca nu m-a auzit...
Se pare
ca am vorbit,
cuvinte,
sinonime cu tacerea...
...si renunt.
Nu te uita.
nu tu erai,
era speranta mea...
Revino tu,
si te rog
n-o mai ierta.
Și totul pentru o fată..nu merită...nu merită.
RăspundețiȘtergereExtraordinară poezia...
Nu poate sa imi explice nimeni, pentru ca nu voi intelege...
RăspundețiȘtergere...multumesc, din nou!
Nu spune `nimeni`...
RăspundețiȘtergere