Mereu, prea bun...

Mereu, prea bun...

Si chiar vroiam sa-ti zic demult,
Dar m-ai tratat ca pe-un incult,
Mi-as fi dorit sa joc cu tine,
Sa am alt rol, sa fiu oricine.

Dar eu, aveam un sentiment,
Cu o speranta, permanent,
Ce imi formau o sansa buna,
Insa cu tine, o minciuna.

Mereu a fost asa, cand poate,
Tu, de simteai singuratate,
Ai fi plecat fara sa-mi vii,
Sa-mi fugaresti toti prietenii.

Credeam ca iar visez, dar iata,
Vad o lumina, vad o fata,
Dar Ssst!, cu degetul pe gura,
Caci sentimentele se fura.

Eu vreau, si iarasi ma strecor,
Sa-ti simt indiferenta-n zbor,
Legea mintii tale s-o descopar,
Si pe cealalta parte s-o acopar.

Nu-ti zic nimic acum, dar voi vedea,
De ai plecat din nou cu speranta mea,
Iar voi suferi, dar doar tie-ti spun,
Ca eu pentru ea, sunt un om...
un om prea bun.