Asa de des, mai rar...

Asa de des, mai rar...

Nici o urma despre tine...
- Vine, nu vine...
dar bine,
ca iar ma iei de prost
pe mine.
Sa mai astept,
sa nu te-astept,
oftez
si trag aer in piept...
pustiul
ma privea suspect.
Si ma pornesc,
cum nu credeam,
nimic in fata
nu vedeam,
aievea,
singur eu eram
cu mainile.
Si ma indrept din nou pe deal
acolo unde-mi petreceam
momentele
cand nu te-aveam...
Si da...
cum nu ma asteptam,
notiunea timpului
n-o mai aveam,
cu frigul
prieten bun eram.
Atunci...
eu nici nu apucam,
nici bine nu ma asezam,
ca bine
cu iarna ma-ntalneam,
cu ea vorbeam,
si-o incalzeam.
Era-mbracata ca si-acum un an...
Si asta...
pentru ca pe nimeni nu aveam.

Ma-ntreb,
cel ce eram acolo...
cel care-am fost candva,
tot eu sunt si azi,
acum?
...sau sunt altcineva?

Nimic nu vreau sa-mi mai aduci!
ei bine,
asa era atunci....