Sa fug de lume in cuvinte...
Pentru mine, ziua e noaptea in care
te pot vedea,
In timp ce cineva, cand eu alerg,
ma tine departe undeva,
Taie cu foarfecele din mine,
putin cate putin, uite asa...
Si uita incercarea care pe mine
m-a cuprins,
Ce n-a stiut sa fuga cu totul,
asa cum i-am zis,
Dar bine ca a stiut sa-mi faca nimicuri
multe fara sens...
Totul e aici si asteapta zi de zi sa fie
vazut de voi,
Orice s-ar intampla, pentru acel scop,
voi trece si de nori,
El e important, si alcatuieste pentru mine
o mie de nevoi...
Si dupa toate astea, nimic nu ma surprinde,
sunt un natang,
Nu e o carte, dar e ceva ce stiu ca exista,
si nu pot s-o ating,
Locul preferat al ei, pare a fi tocmai
ventricolul stang...
O sa ma plimb si-o sa ma-npiedic
singur la nesfarsit,
Si nu o sa mai simt daca mi-e rece
sau mi-e cald, sau de-ai venit,
Şi din acel moment, nu vreau, si
nu-mi mai amintesc nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu