Pages

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Si a ramas o amintire...

Si a ramas o amintire...

A fost o zi sau poate doua,
In care am simtit cum ploua.
Cum ninge in sufletul meu,
Cum vine iarna si mi-e greu.
Dar stai! Asa va fi mereu...

In prima zi, a fost speranta,
Cuvintele aveau un sens.
A doua zi mi-ai spus in fata,
Totul a capatat non-sens.
O consecinta-n univers....

O stare ce am capatat,
N-a fost nimic de castigat.
Iar am gresit, n-am apucat
Sa-i fiu aproape celui drag
De tine n-am stiut sa trag...

Si stii, mult nu m-ar fi durut,
Cuvintelor ce-ai folosit...
Ai fost iar impotriva ta,
Si stii ca nu pot accepta.
Alegerea a fost a ta...

Ai fost cea ce a reusit,
Cu fapte, ce eu le-am iubit...
Cuvinte, ce nu le-am mai primit,
De la nimeni, ai ghicit.
Si tot n-a insemnat nimic...

A fost ceva de nedescris,
Cuvinte singure s-au scris...
A fost frumos si m-a cuprins,
S-a terminat asa de trist.
Dar a ramas un simplu vis...

Am inceput sa inteleg,
Si nu am reusit sa leg.
Am pierdut, dar am riscat,
Am cazut, si n-am urcat...
Am vorbit, m-am exprimat
Mai pur decat adevarul...

4 comentarii:

  1. Ce frumos !! M-au trecut fiori pe şira spinării!!
    Felicitări !! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta este, sa spun asa, prima poezie pe care am scris-o, exact asa cum s-a intamplat...:|
      Multumesc, Adry!:*

      Ștergere
  2. :( 'am cazut si n-am urcat'
    ofofof. trist..
    sper ca vara sa te lumineze cum sper ca ma va lumina pe mine..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de tot! Si pentru tine sa fie la fel...
      :(

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...