O minciuna-adevarata...
O minciuna-adevarata,
Despre un baiat si-o fata,
Tristi, cu inima-mpacata,
Ca nu vor fi prieteni vreodata...
Iar in povestea lor se stie,
Prieteni din copilarie,
El cu camasa brumarie,
Ea, oferindu-i palarie...
In palarie-era asa,
O inima, chemarea mea,
Perechea la care visa,
Acel baiat, cu soarta grea...
Ea inganand suspin amar,
Facuta-i viata un calvar,
Acelui baiat trist, hoinar,
Ce-si tot dadea inima-n dar...
In vise-i era suparata,
In mana lui, frumoasa fata,
Crezand ca e inconjurata
De o minciuna-adevarata...
Dar cum se plange azi, o fata,
Era si un baiat...odata.
Frumos!
RăspundețiȘtergereMultumesc!!!
ȘtergereCa de obicei, frumoasă poezia ! :x
RăspundețiȘtergereMultumesc mult!...
ȘtergereDraguta poezia :D Asa-mi place cum rimeaza versurile tale!
RăspundețiȘtergereSper sa iti placa tot timpul, Roxana...! Multumesc!
ȘtergereDe cand nu mai citisem o poezie de-a ta.Superba,ca intotdeauna!:)
RăspundețiȘtergere3 saptamani nu am avut internet...ba am fost la bunici, ba cu facultatea...
ȘtergereMultumesc frumos, ma bucur ca inca reusesc sa fac acest lucru!:)
Imi place foarte mult <3 foarte frumoasa.
RăspundețiȘtergereAi incheiat intr-o nota trista, dar ... cam asa sta treaba de cele mai multe ori atunci cand nu apreciezi ce ai langa tine.
RăspundețiȘtergereAsa este...dar, nu stiu daca pot spune ca nu am apreciat, pentru ca daca intr-adevar aveam, sigur eram altfel acum.
Ștergere