In viata pierzi multe...
Insa putine lucruri te mai afecteaza,
Azi simt c-am pierdut cat pentru o viata,
Noi ne-am despartit, iar pentru mine conteaza...
In amintiri a ramas...
O scanteie din viata, de tot abandonata,
Nu ne-am gandit ca liceul, va disparea dintr-o data,
Si sa regretam toate-acestea, poate ca niciodata...
Caci doua lacrimi de-amintiri, imi coborase pe-obraz,
Voi mi le-ati dat la sfarsit, fara nici un ragaz,
Doar gandul c-o sa ne mai vedem, ma mai tine-n suspans!
Sa nu uitam cand ne-ntalnim, printr-o minune aleasa,
Cand ne vedem pe alocuri, cum sentimentul ne-apasa,
Ca noi, doar noi dragii mei, am fost in aceeasi clasa!
In fericire-am izbucnit...
Cand toti ne-au vazut cum zilele le regretam,
Ploaia ne-a masurat si ea in gand, ca noi suspinam,
Dar toate-acestea-n plans, caci anii, o sa-i cautam...
In urma-a ramas totul...
Sunt intr-un pachet fericit, de patru ani impreuna,
Ne-am despartit obligati, chiar ca si noaptea de luna,
Caci timpul ne va uni, din nou, ca printr-o furtuna...
Am nevoie, doar pentru un timp,
Prezenta ta, da-o uitarii,
Las-o acum la marginea marii,
Profita ca sunt doar un anotimp...
Am nevoie, doar pentru putin,
De vocea ta, ce-o vreau iar la mine,
De ce mi-ai redat atatea suspine,
De-n fata ta mereu ma inchin...
Am nevoie, doar pentru o zi,
De inima ta, ce nu vrea sa bata,
Iar am ghinion c-a fost blestemata,
Caci nici asa nu ma poate-auzi...
Am nevoie, de-aceleasi cuvinte,
Cu ele sa fiu, cand te vad pe tine,
Stiind ca nu esti si vrand sa m-aline,
Iar totul sa fie ca si dinainte...
Am nevoie, pentru-n alt zambet,
De buzele tale, ce nu le-am atins,
Sau de am facut-o, a fost doar in vis,
Atunci a fost trasnet, acum eu le-am scris...
Am nevoie, de alti doi ochi,
Ai tai sunt acestia, cei negri si rai,
Pacat ca acum ei sunt doar ai tai,
Mult incercam sa-i deochi, sa devina ai mei...
Am nevoie, pentru a sti,
De mintea ta, invat-o cu mine,
Zambindu-si durerea, fiindu-i rusine,
Pe ea vreau s-o fur, sa te uite pe tine...
Am nevoie, de doua motive,
Sa vin iar la tine si sa-mi cer scuze,
Cum mereu ai citit la mine pe buze,
Vrand ca si vorbele, nu doar cuvintele,
mereu sa rimeze...
Insa acum,
Am nevoie de tine,
Ca pentru iubire,
De-o fata pustie,
S-o iubesc in nestire,
Cu nesimtire...
Dar toate-acestea,
Ca o rastire,
Si cand o sa stiu
ca nu mai exista
nimeni ca tine!
E asa frumoasa seara
cand pleci,
Caci pentru mine,
noaptea,
e ziua cand nu te pot vedea...
E asa frumoasa ziua
cand vii...
Te privesc,
te vreau,
iar tu mereu te joci cu clipele...
E asa frumoasa noaptea
cand visez...
Caci stiu,
ca esti in mine,
si mereu vrei sa ma chemi la tine...
E asa frumos in gand
cand te-ntalnesc...
Tu esti aici,
nu langa mine,
"Ai ceva aparte!"-iti multumesc...
E asa frumoasa vremea
langa tine...
Iar eu,
de imi doresc ceva,
opresc timpul sa ramai cu mine...
E asa frumoasa scoala,
cand te vad...
Te invatam,
si te citeam,
vroiam ca teza doar din tine sa o dam...
E asa frumoasa viata,
insa tu...
Planuri aveam,
mult eu speram,
"O prietena nu-mi mai doresc!", ziceam...
Insa, era...era atunci!
Era asa frumos, cand te aveam,
Mereu cu linistea eu rasunam,
C-un aer ars, cu care eu plangeam,
Dar toate-acestea,
cand imprejurul tau eram...
DA! In aceasta saptamana am reusit sa fac 6 luni de cand am inceput sa compun, daca pot sa spun asa... Singurul lucru pe care nu vreau sa il fac, este motivul care m-a facut sa aleg aceasta cale, una de a ma desprinde de suferinta, de trecut...cea de a compune, de a ma descarca prin a-mi impartasi trecutul si celorlalti, voua, celor care imi sunteti alaturi si pe care am reusit sa mi-i castig!
In primul rand vreau sa stiti Cateva lucruri despre mine... pe care insa, le-am scris acum cateva luni, dar as aduce completari la cerinta fiecaruia cu cea mai mare placere...
Voi incerca sa fac un scurt cuprins al celor 65 de poezii prin a scrie numele tuturor poeziilor, un numar la care nu ma gandeam ca o sa ajung vreodata sa le public, unele cu proza, unele poate mai putin poezii, cum vreti voi sa le puneti eticheta...
Tin sa va multumesc foarte mult ca ma urmariti, sperand tot timpul sa nu va dezamagesc, si va transmit ca si eu apreciez foarte mult ceea ce si voi faceti la randul vostru!
Inca ceva... M-am gandit sa scriu acest articol pentru ca nu stiu peste cat timp voi mai scrie ceva, mai ales ca a inceput scoala si am putin de invatat pentru bac, si nu vreau sa va plictisiti...asa ca, mai treceti pe aici, eu va astept!>:D<
Tu, boala vesela, durerea,
Ce nu ai tratament, tai rasuflarea,
Cand mi-ai imbolnavit de tot gandirea?
Si mi-ai furat pana si fericirea...
De cand ma bat cu tine si nimic nu-ti cer,
Dar tu m-ai blestemat in felul tau,
Vedeam totul in tine, ca-n norul de pe cer,
Si tot disper, caci ma consideri rau...
Ma dor pana si ochii, ce-asteapta-n largul marii,
Chiar nu ma lasi nimic ca sa iti spun?
Un tratament cu ea, ce-i cunoscut uitarii,
Dar stiu, tu vrei sa fiu un om nebun...
Doar in prezenta ta, increderea-i bolnava,
Si stii, mai ai curajul de-a surade,
Mi-ai pus in loc de dragoste, otrava,
Tot esti bolnava de cuvinte, nu mai rade!
Insa cand vine noaptea, esti o durere, soarele,
Ce mi-ai facut, asa, din lacomie?
Nu mi-e mai bine ziua, dispar cu luna, stelele,
Si tot te cred c-o faci din prietenie...
Prea mult, simt o durere in inima cerului,
Acolo unde tu cu ea m-ati urmarit,
Si tu, incredere, ai fost un prieten chinului,
A fost un vis frumos, dar si cumplit...
Te-ai multumit cu mine, si nu te-ai raspandit,
Iti amintesc, ai fost iar lacomos,
Am vorbit cu oameni, mult timp, si m-am gandit,
Poate c-am fost bun, dar nu frumos...
