Aproape nimic...
Nimic, nimic, nimic,
Aici, pe foaia asta, cu scrisul mic,
Unde ar fi trebuit sa scriu totul,
Pana la urma, am scris nimic...
Si-nlocuiesc nimicul cu totul,
Am ramas pe dinafara de-a dreptul,
Si plec, si vin, dar nu ma-ntorc,
Acum, toti stiu secretul...
Nimic la tine nu-i ironic,
Te caut in spatiul edenic,
Te-nvat ce e sentimentul,
Nu reusesc, nu e nimic...
Si-ai devenit un inamic,
Te-am ajutat, dar tot nimic,
Mi-ai aratat indiferenta,
La urma, cand mai era un pic...
Lumina-i compusa din culoare,
Lasa-mi cuvantul sa zboare,
La tine sa devin alergic,
Acum, cand totul este logic!
Si ma intorc iar la nimic...
Imi pare rau ca te-am ales,
Si nu am vrut sa fie invers.
In urma, nimicul m-a cules...
Ce-ai inteles?
Hmm...
Ce n-ai inteles?
Nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu