Linistea rasuna...

Linistea taie...


Taie din amintiri, taie din vorbe, taie din tot ce prinde, ce simte si mai ales din tine. Taie din ceea ce vrei sa devii si mai ales din ceea ce iti doresti sa fii, dar nu cu 'ajutorul' ei. Taie totul, aproape totul... Linistea nu aduce nimic, ea doar iti ia. Pana si timpul o ignora, dar uneori nu reuseste. Linistea nu e buna de nimic, aduce panica si nu creeaza nimic, doar tacere. Linistea provoaca suferinta, mai ales cand e totala, cand zidul de care te lovesti e tot mai tare, tot mai mare. Dar nu ii pasa, vrea tocmai ca ea sa te intalnesti. Linistea si nodul din gat sunt combinatia perfecta pt a-ti taia rasuflarea, linistea e prima, ea e 'importanta'. Sparge ceva!rupe…sau taie. 
Taie linistea. Ai nevoie de ea? Eu da, cateodata…dar ea devine excesiva si te poate innebuni. Apoi, nu iti dai seama…si daca constientizezi, nu ai iesire. Si nici scapare. Pentru că nimic prin ea nu moare, ci doar ce doare...
Şi liniştea...pentru mine liniştea n-a urlat niciodată mai tare, dar si-a atins apogeul...