Ganduri...

Ganduri…

O camera, un baiat si intuneric,

Camera-i a mea, si-acel baiat sunt eu...

De cand am devenit un euforic?...

Visand la ea, dorind obrazul tau.

Pagini intoarse, cuvinte pictate,

Fara sa le aud, sa le percep...

Durerea n-are o finalitate,

Iar zilele, nu stiu cu cine sa le-ncep.

Ma lupt cu ele, dar e in zadar,

Pana sa fac ceva, m-au tot invins...

Tristetea mi-au adus-o asadar,

Si gandurile, pe toate le-ai respins.

Si-asa mi-ai fost mereu printre cei dragi,

De mi-ai incuiat de tot trecutul…

Nu o sa te uit nici de ma rogi,

Da’ tremur, brat la brat cu vantul.

Dar un suspin ce supravietuieste,

Ca o salvare din ultima clipa...

Povestea mea el ti-o impartaseste,

Ca o speranta care tot mai tipa...

Cand eu de Pasti...

Cand eu de Pasti...

Cand Pastele se-apropie si eu

Sunt luat de amintiri, dormind in poale,

Copil ma regasesc in satul meu,

Si cu bunica ce m-astepta la vale.

O simt si-acum, pe prispa, dimineata,

Mangaind parul, facandu-mi ziua buna,

Si-mi povestea invataturi din viata,

Sa nu le fac doar din a mea pricina.

Ca-n zilele de pasti, cand suntem toti,

Si ne-adunam din nou cu voie buna,

Familia intreaga, si cu a-i ei nepoti,

Simtind ca rolul ei se cam termina.

Invataturi frumoase despre Pasti,

De la nimeni eu n-am mai auzit,

"Multumesc bunico ca mi le-ai impartasit,

Insemni un motiv pentru care, eu sunt fericit!"

Ma duc de Pasti, in sat, nimic in zare,

Bunica de mult timp nu mai apare...

Sincer, pierdut...

Sincer, pierdut...

Cuvant tremurator,
In cautarea sufletului urmator...
Un vin fiert, in amintirile cu tine,
Ineaca, o mie si-una de suspine.

Calatorie terminata,
Vad diferit dar ca aceeasi data...
Si explicand tot in idei halucinante,
M-ai lasat, c-o mie si-una de pacate.

Infinite incercari,
Stiu raspunsul, dar nu pui intrebari…
Te vad mereu intr-un cer tulbure, gri,
Arunci adevarul doar pe drumuri pustii.

Locuri despartite,
Au fost pan-a te cunoaste prea deosebite...
Tu, un labirint ce-mi tot era o piedica,
Esti numar asezat in ordine-alfabetica.

Asa de des, mai rar,
Gustul incercarilor e doar hoinar…
Sunt amintiri imprumutate, pe podea,
Unde un baiat, toata viata, le tot numara...

O poveste de sfarsit...

O poveste de sfarsit…

Si bat la geam,

cu anul nou de mana…

Cand prieteni se vor aduna

Doar in luminile cu bani,

Un glas plapand va rasuna,

Urandu-ti bland din partea mea,

Un an bun si La multi ani!

Cand glasuri iarasi vor suna

Soptind c-un an iar s-a sfarsit,

Prin suflete si fulgi de nea,

Eu iti doresc din partea mea,

Un an nou si fericit!

E o poveste cu-n sfarsit

si-un alt destin,

Asa cum dupa ploaie cerul e senin,

Un an s-a scurs dar vine altul lin...

Si simt ca cel ce vine-n brate

ne va strange,

Cum dupa razboi si lacrima mai plange,

Eu totusi mai zambesc chiar daca-n suflet ninge...

Dar stiu…

Bate la geam acelasi an,

ce curge si se scurge...

Poezie de Craciun...

Poezie de Craciun...

Tin bine minte, acum un an,
Cand eu pe mos il cautam,
Stiu, o dorinta mai aveam...
Dar niciodata nu-l gaseam.

Vroiam sa nu te pierd pe tine,
Inger de-al mosului...Deci cine?
Te pune in suflet la mine,
An de an, si deloc bine...

Din nou Craciunul e altfel,
Scriu despre ea, ma rog la el,
Nici renii lui nu vor s-aduca,
O sansa, cat o fi de mica...

Cuvinte in versuri de ploi,
Sperante in versuri de roua,
Iisus coboara printre fulgi,
Iubeste, de vrei sa-l atingi...

Craciun Fericit!

Cuvinte plangand...

Cuvinte plangand...

E ciudat cum niste litere,
Se-aseaza in sperante mici,
Adica, aceste cuvinte,
Sentimente sunt aici...

Un ochi imi cere soare bland,
Un ochi imi cere vant,
O mana-mi spune sa scriu cald,
Una-i cu tine-n gand...

Stropi de cuvinte au ramas,
Nu poate sa-si revina,
Se-mpiedica, si pas cu pas,
Se stinge fara vina...

Cand luna bate la feresti,
Un om ignora timpul.
Iar un baiat, ce nu-l iubesti,
Tot cauta raspunsul...

Linistea bate iar la geam,
Sopteste, iar el scrie...
Nici o tangenta nu mai am,
Ce simt, nu se descrie...

Tu, te-ai inchis ca-ntr-un sicriu,
Iar nimeni nu te-atinge,
De tine as mai vrea sa scriu,
Dar si cuvantu-mi plange...

Nu am putere sa strig...

Nu am putere sa strig...

De vei mai trece pe la mine,
Sa iti lasi gandul la intrare,
Doar corpul tau sincer mai are
Cuvant.
Indragostit prea tare...

In seara cand totul sopteste doar dor,
Ma uit la voi doi, dar el este actor,
Indiferent...dar te castiga usor.
Si plec.
Cu trei lacrimi din nor...

O ultima sansa se rupe-n trecut,
Un simplu suspin, stiind, te-am pierdut...
Tot ce-mi mai doresc e gresit, e demult...
Pe curand.
Putin spus, abatut...

Incepe sa ploua si strazile-s vii,
Te-ascunzi in cuvant, te caut, sa stii,
Sentimente raman in locuri pustii,
Si te cred.
A fi a nu fi...

O ultima lacrima pe care norii o plang...
Si simt ca dispar, si simt ca ma sting,
De ce nu vrea viata sa te ating?
Te vad.
Nu am putere sa strig...

Culori...

Culori...

Sunt galben,
Si mi-e albastru de tine,
Ma doare rosul din inima mea.
E albul,
Ce coboara la mine,
In visul iubirii ce duce la ea...

Violetul,
Ma inchide in suflet,
Caci sentimentele toate pe drum le-am pierdut.
Orange-ul,
Ce cu raze-mi arata,
Ca eu sunt si sensibil, dar mai mult abatut...

E negrul,
Ce ingheata cand raul,
Se-opreste sa curga pe poteca albastra.
Si nimeni,
N-o sa mai coloreze,
Vreun sentiment amagit din marea sihastra...

E verde,
Un fundal cunoscut,
Cand ploaia, doar vara, pe-amandoi lacrima.
Doar negrul,
Din ochii tai,
Mai schimba contrastul din viata mea...

Nici un raspuns la intrebare...

Nici un raspuns la intrebare...

Vroiam sa fiu iar langa tine
E oare rau, e oare bine...?
Vreau doar sa stii ceea ce simt
Si inca simt, ce crezi, te mint?

Vei spune iar ca ma prefac,
Dar nu stiu multe sa mai fac...
Sa patimesc ca nu te am,
Sa-ti scriu in fiecare an...?

Nu stiu ce-a fost dar stiu ce este,
A fost real, a fost poveste...?
Si stiu ca-n brate te-am tinut,
N-am vrut, dar oare te-am pierdut?

Acum ca totul a trecut...

Doar tu revii in mintea mea,
Si orice-as face n-as putea,
Sa uit de tine si ce-a fost,
Doar clipe-mi stau in adapost...

Multe-ntrebari fara raspuns,
E iar cu tine, sta ascuns...
Ce va mai fi, voi sti eu oare,
Acest raspuns la intrebare?

Doar tu! Atata vreau sa spun,
In lumea mea doar presupun,
Poate gresesc sau poate nu...
Ce e in jurul meu...?
Doar tu...

E doar o poezie inceputa mai de mult timp, si am reusit sa o termin...Stiu, e iarasi sadica, dar sper sa va placa! :D

Vis si emotie...

Vis si emotie...

Vis si emotie nascand
in lacrima deodata,
ma macina mereu un gand
si totusi, niciodata...

Si-n ochii altora ma pierd,
sub forma de uitare,
cand trebuia, in loc sa-i cred,
sa-ti cer tie iertare...

Si-apoi in lacrimile lor
tot chipul tau sa fie,
si devenind nemuritor,
sa imi las viata, tie...

Mi-aduc aminte, mai precis,
brusc somnu-i intrerupt,
cum cu-n sarut, tu mi-ai trimis,
un sentiment abrupt...

Dar totu-i iar in suferinta,
si-n vis e-un obicei,
nu pot sa uit de-a ta fiinta,
compun, fara temei...

Cand totul nu-i asa mereu,
nu vreau, desi te stiu,
si-as vrea acum in somnul meu,
sa ma mai lasi sa scriu.