Aproape nimic...

Aproape nimic...

Nimic, nimic, nimic,
Aici, pe foaia asta, cu scrisul mic,
Unde ar fi trebuit sa scriu totul,
Pana la urma, am scris nimic...

Si-nlocuiesc nimicul cu totul,
Am ramas pe dinafara de-a dreptul,
Si plec, si vin, dar nu ma-ntorc,
Acum, toti stiu secretul...

Nimic la tine nu-i ironic,
Te caut in spatiul edenic,
Te-nvat ce e sentimentul,
Nu reusesc, nu e nimic...

Si-ai devenit un inamic,
Te-am ajutat, dar tot nimic,
Mi-ai aratat indiferenta,
La urma, cand mai era un pic...

Lumina-i compusa din culoare,
Lasa-mi cuvantul sa zboare,
La tine sa devin alergic,
Acum, cand totul este logic!

Si ma intorc iar la nimic...
Imi pare rau ca te-am ales,
Si nu am vrut sa fie invers.
In urma, nimicul m-a cules...

Ce-ai inteles?
Hmm...
Ce n-ai inteles?
Nimic...