Adio...si n-am cuvinte!
Doar spune-mi...
uneori si linistea vorbeste...
In gandul meu, e un razboi,
Ceva ma trage inapoi.
as vrea sa fim noi.
Ea ar vrea mult, insa nu tot;
Ar vrea putin, dar nu deloc.
nu am noroc.
Visam, o stea era pe cer, pustiu.
Dar stai, in cer era tarziu...
si nu mai stiu.
Cand limitarea gandului,
Cu fericirea cuplului...
iluzia vantului.
In rasaritul lunii, care,
Arata cand seara apare.
nu mai plang. oare?
Sa-mi fi trecut de-a ta durere.
Sa fi avut asa putere?
e doar tacere.
Si n-a aprins nimic scanteia,
Eu am trait doar cu ideea...
asta-i iubirea.
Dar trebuia eu s-o gasesc?
Si singur sa ma lamuresc?
inca traiesc.
Pentru ca nimic nu moare,
nimic nu mai doare...
ci totul dispare.
Şi liniştea..
liniştea n-a urlat niciodată mai tare.
Ce vrei...?
Sa-mi pierd sufletul?
Sa-mi pierd identitatea?
Sa pierd ceea ce am?
Sa pierd ceea ce sunt?!
Sa pierd totul!?
Eu am plecat...
Ce vis esti tu?
Prea puţine răspunsuri la nicio întrebare...
De ce trebuie să pierzi tu ceva când ea a pierdut plecând ? Victime colaterale.. :d
RăspundețiȘtergereSuper poezia :x Feli.. neah, nu-ţi mai zic pentru că după iar îmi mulţumeşti :)) :*
:))
ȘtergereAsta cred si eu, si stiu ca e asa prin urmarile care au fost, si scuzele din partea fiecareia care au fost insa prea tarzii...si nu din cauza orgoliului meu, nu prea le-am acceptat, ci din cauza tratamentului pe care l-au aplicat pe mine de-a lungul timpului...
Oricum...(merci!:D)
Ca să nu fiu rea spun doar 'ele pierd.'
RăspundețiȘtergereParcă ţi-am zis să nu îmi mai mulţumeşti ?! :))
x_x Nici nu vreau să mai văd !! :*:*