Miros de singuratate...
Si eu...am incercat multe,
cred ca am incercat destule.
Pentru ca am vorbit degeaba,
dar m-am facut inteles.
Insa acum a fost un gest,
si nu mai are nici un sens...
La cate mi s-au intamplat,
La cum sunt eu, "nevinovat"...
Sa pot spera, nu am aflat,
Sa fiu la fel am incercat.
Cand tot in mine s-a racit,
De tremur asa, cumplit,
Intunericul a rasarit
In lumina sufletului, vid.
Nu am stiut ca pot afla,
Demult, ce e in mintea ta...
A fost un tel, de-ai repara,
Si tot n-o sa mai fie-asa.
Si sincer, eu nu as putea,
Sa iti spun acum ceva,
Sa treaca un timp scurt, si da,
Sa fac cu totul altceva...
De azi, n-o sa mai cer din mine,
numarul doi,
Daca oricum el se vrea plecat,
se vrea inapoi...
Se afișează postările cu eticheta Miros de singuratate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Miros de singuratate. Afișați toate postările
luni, 31 octombrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
