El si ea...

El si Ea...

Am incercat sa ii ajut
Sa stiu, ce ei mereu au vrut,
Sa vad de e ceva, demult,
S-ascult ce simt, de le-a trecut,
Sau dac-abia a inceput...

Si amandoi intr-un cuvant,
Indragostiti, si mi-a placut...


- Cine este ea?
- Este doar prietena mea, o amica.
- Te mai intreb odata, cine este ea?
- De ce vrei sa stii?
- Vad mereu ceva la voi. Te rog...
- Este fata cu mâinile mereu reci.
- Si doar atat? De asta ai dus-o acasa?
- Da. Ii era frig, asta am simtit, asta fac de obicei...
- Şi, totusi, ce înseamnă ea pentru tine?
- Cineva special.
- Si stie asta?
- Nu, nu as vrea...
- Dar tu ce însemni pentru ea?
- Nu ştiu.
- Si nu vrei sa afli? Vad asta in ochii tai.
- Eu, nu mai vreau...nu mai are rost.
- Nu te inteleg. Macar, ce ţi-ai dori să însemni?
- Ceva mai mult decât persoana care o încălzeşte. Vreau să o învăt totul. Totul reprezentand ceea ce stiu eu, chiar daca simt ca o voi dezamagi.
- Iar ea?
- Să fie pauza mea de la realitate. Pauza mea de la toate. Familie, prieteni...
- Dar pauzele sunt scurte, iar realitatea înseamnă viaţă. Vei vrea asa?
- Visele ei înseamnă viaţă, ele m-au înviat când eram ca şi mort. Nu a stiut vreodata...
- Şi când pauza se va sfârşi...
- Nu, o voi prelungi atat de mult incat as vrea ca macar ea sa stie, ii voi spune totul, nu vreau nimic mai mult.
- Da, dar totusi, daca ea te va dezamagi, nu va fi cum vrei tu, nu va intelege, iar visul se va termina?
- Vom reveni împreună, ţinându-ne de mâna. Nu mai mult ca prieteni! Eu voi sti asta tot timpul, ca am incercat sa ii spun, dar...macar sa am grija de ea tot restul vietii.
- Si daca ea...
- Ar afla?
- Şi ar vrea..
- ...să fie a mea?
- Chiar aşa!
- Ce n-aş da...


- Cine este el?
- Un prieten foarte bun. Cum rar gasesti.
- Am observat asta. Vreau sa fii mai sincera, te rog...
- Este cineva.
- Special?
- Altcineva!
- Cine?
- Băiatul cu mâinile mereu calde, aproape mereu...
- Şi te încălzeşte?
- Mereu, mereu e langa mine cand am nevoie, doar că...
- Ce? Spune-mi?
- Este o poveste lunga, sunt atatea zile de cand suntem prieteni.
- Si, ai vrea să fie ceva mai mult?
- Da, aş vrea. Dar nu se poate, nu se va putea vreodata...
- De ce crezi asta?
- Pentru ca, nu stiu, are atatia prieteni, e mai mare ca mine cu cativa ani, si...imi da importanta, dar nu suficienta. Off, si asa as vrea sa...
- Să te înveţe să zori?
- În timp ce-i arăt lumea mea. Sigur ar vrea, mereu a vrut, a fost langa mine si a stiut sa accepte...
- Crezi că i-ar plăcea?
- Are nevoie de ea. E plictisit de lumea lui, si, in plus, se regaseste in lumea mea, se simte foarte bine, nu imi va ascunde asta niciodata.
- Şi lumea lui?
- Am reveni împreună, ţinându-ne de mâna. Daca asta imi va cere, eu voi accepta, nu vreau sa stie ca vreau sa ramanem pentru o eternitate aici. Nu vreau sa stie ce simt pentru el...
- Si daca ar afla?
- Nu, nici nu va intreba.
- Dar daca el...
- Ar simţi la fel?!
- Şi crezi că el..?
- Nu, nu cred! Doar sper...