Timpul..

Timpul...

Incep din nou cum mi-am dorit,
Intr-un sfarsit,
Caci tot ce-am avut si am simtit,
De mine-au fugit...

Te-am intalnit, doar bine-am facut,
Si te-am placut,
Tare am vrut, tu nu m-ai crezut,
Un an m-a durut...

Pasesc acum pe-o poteca de sine,
Printre ruine,
Desi ma tem de timpul ce vine,
Bolnav de tine...

Am fost tot timpul copil ordinar,
Prieten amar,
Mi-as fi dorit sa fii un hoinar,
Vis imaginar...

Dar tie nu-ti este deloc rusine,
Poate poimaine,
Nu stii sa plangi printre suspine,
La fel ca mine...

Si ma intreb de va fi vreodata,
Vreodata, o fata,
Pana si luna, ce ziua ma cearta,
Nu e vinovata...

Deci iata...
...cum ma lovesc mereu de-aceeasi soarta,
de-o usa-ncuiata.